LadyClub - E Secretul Nostru!

Frumusețe, forme și norme

Vizite: 361

Comentarii: 0

4 februarie, 2010

Luna trecută, V Magazine a făcut senzație dedicînd un întreg număr modelelor non-standart. Cu portretul corpolentei Gabourey Sidibe (mai nou, nominalizată la Oscar) pe copertă, primul V Magazine din 2010 își propune să promoveze modele de toate formele și de toate gabaritele. Fotoshooting-ul cu modelele size-plus purtînd lenjerie sexi, blugi mulați, rochii mini, sau nimic altceva decit sandale și brățări, a fost cel mai comentat.

Cum se întîmplă de obicei cu subiectele de senzație, părerile au fost împărțite. Revista a fost felicitată pentru curajul de a aduce în prim plan femei trupeșe (deși publicarea unui material de senzație e succes garantat și nu risc), și pentru a arăta că nu doar femeile zvelte sunt frumoase. Criticii ideii de a avea modele supraponderale pe paginile revistelor de modă s-au aflat în minoritate, însă revistei i-au fost aduse obiecții pentru că ar promova modelele plus-size cu prețul marginalizarii celorlalte. De fapt, numarul în cauză conține alte două galerii foto la temă, unul din care se numește 'V love U just the way U R' ('Te iubim așa cum ești'), care pun sub semnul întrebării mai multe standarte ale modelingului, afară de greutate. Pentru că subiectul pare să revină în discuție tot mai des, vom aborda aici cîteva aspecte ale problemei.

Modelingul dăunează grav sănătății?

Un argument întîlnit adesea în dezbateri este că modelele alternative sunt preferabile celor foarte slabe pentru că sunt mai sănătoase. În 2006 trei cazuri mortale de anorexie printre modele au zguduit lumea modei, provocînd critici la adresa caselor și revistelor de modă, precum că acestea ar promova o imagine corporala nesănatoasă. Dar nu e cazul să generalizăm: deși există modele anorexice, majoritatea femeilor din branșă se mențin în formă prin exercițiu și diete sănătoase. Da, e posibil ca o femeie să se mențină sănătoasa avînd dimensiunile 86 – 61 – 86 înaltimea de 173 cm. Nu orice femeie, pentru că lucrurile astea țin de nevoile și posibilitățile organismului fiecăreia, dar ideea că modelele slabe nu sunt sănătoase este o prejudecată. Ca orice prejudecată, afirmația 'slabă deci anorexică' se întîmplă să fie corectă uneori, dar ramine a fi o prejudecată. Apoi, modelele alternative nu sunt neapărat sănătoase. Atît malnutriția, cît și kilogramele în plus dăunează sănătății. În concluzie, sănătatea nu este un argument impotriva standartului 86 – 61 – 86.

Frumusețe cu forme

'O fi avînd modelele zvelte farmecul lor, dar și femeile cu forme pline sunt foarte artrăgătoare!', remarcă unii. Dar este oare asta o afirmație controversată? Există destule frumuseți planturoase în spațiul public: Beyonce, Jennifer Lopez, Shakira sunt admirate pentru siluetele lor voluminoase. Kate Winslet este considerată una din cele mai frumoase actrițe în viață, și este departe de imaginea supermodelelor din reviste. Deci, avem oare motive pentru a ne revolta împotriva unui ideal de frumusețe care ni s-ar impune? Nu e ca și cum ni se arată doar femei slabe peste tot. Cît despre modele, rolul lor este să prezinte produsele industriei modei, nu să întruchipeze frumusețea feminină. După valul de modele-superstaruri din anii 90, casele de modă preferă femei-standart, a căror frumusețe să nu eclipseze hainele pe care le demonstrează. Pînă și chipeșa Gisele Bundchen arată ca un model anonim în prezentările colecțiilor Yamamoto: haina, nu femeia este pusă in evidență. Siluetele scheletice sunt menite să transforme modelele în manechine în sensul primar al cuvîntului - suporturi pentru haine – și ar fi o greșeală să le luam drept idealuri.

Revoluție ori delăsare?

Ce vrem de fapt de la modele: să nu se omoare cu dietele, ori să ne scutească de sentimentul de vină pentru faptul că nu suntem la fel de slabe? Multe din reacțiile la fotografiile din V Magazine manifestau o atitudine triumfătoare: 'În sfîrșit, modele care nu-mi răscolesc complexele!'. Însă ideea că putem fi atrăgătoare fără a fi slabe nu anulează valoarea exercițiului fizic și a cumpătarii. Numărul de pe cîntar este, adesea, o notă pentru disciplină. E bine să știm să ne acceptăm sau chiar să ne valorificăm defectele, dar nu pînă la punctul în care îngaduința se transformă în delăsare.

Limitele frumosului

Pînă la urmă, e salutabilă intenția V Magazine de a promova pluralismul. Dar mă tem că deviza lor – de a promova modelele de orice formă – e prea optimistă. Formele nu sunt singurul criteriu ce desparte supermodelele de femeile obișnuite. Modelele plus-size din paginile revistei au corpuri proporționate, piele netedă și curată, fețe plăcute. Exista femei lipsite de aceste atuuri, și altele cu probleme mai grave: cicatrici, malformații. Chiar și pentru greutatea în plus există o limită după care nu mai poate fi vorba de frumusețe. Apoi, o femeie anorexică – literalmente doar piele și oase – nu mai poate fi prezentată ca frumoasă. Revoluția în modeling încă nu a avut loc, și mai e mult pînă vom fi confruntați cu aceste limite, dar s-ar putea ca noțiunea de frumos să fie mai inelastică decît ne imaginăm acum.

Maria Puşcariu

| tipăreşte articolul