Kazuo Ishiguro – Rămășițele Zilei

Rămășițele Zilei este romanul care l-a consacrat pe Ishiguro, scriitorul de origine japoneză naturalizat britanic. Protagonistul romanului este James Stevens, un majordom de clasă înaltă care, pentru prima dată în mulți ani, își ia concediu pentru a-și da rendez-vous cu o fostă colegă – iubirea vieții lui, rămasă neîmplinită.

"100 zile" de Stela Popa- un roman plin de realităţi, durere şi dragoste

Când am auzit ca va ieşi de sub tipar o carte desre realitatea din ţara noastră, nu am atras atenţia. Dar, curiozitatea nu a ramas atât de indiferentă. Şi am început a mă interesa când va apărea această carte în Chişinău. Bineînţeles, nu s-a lăsat mult aşteptată. Şi la început de weekend m-am pomenit cu cartea în mână. Toate planurile pentru duminică amânate, ziua a fost dedicată lecturii. Şi ah... cât de covârşitoare e această carte.

Am descoperit, surprinzător, că ştiu mai multe lucruri decât îmi dau seama

Atunci când pierzi cea din urmă putere în lupta cu propria-ţi raţiune, încercând să găseşti răspuns la anumite întrebări, descoperi că, de fapt, ai acele răspunsuri, doar că trebuie să te cultivi pentru a le identifica.

"Sotia calatorului in timp" de Audrey Niffenegger

E o carte destul de reuşită autorul fiind Audrey Niffenegger, m-a impresionat enorm imaginaţia autorului de a expune ideia dragostei imposibile dar tot odată existentă între un bibliotecar pe nume Henry băiat cu defecţiuni genetice care putea să se deplaseze în timp şi o simplă domnişoară pe nume Clare care l-a iubit de cînd era mică, din prima aparitie a lui in lanul verde unde se juca.

Veronika se hotărăşte să moară, Paulo Coehlo

Oricât de kitch n-ar fi considerată de unii şi...poate chiar o alegere banală pentru alţii, am ales să vorbesc despre una dintre cărţile “născute” din Paulo Coehlo. De mult timp mă gândeam să scriu şi eu câteva rânduri despre una dintre cărţile despre care pot spune că ar merita să fie citite a doua oară. Sinceră să fiu, mi-a fost destul de greu să determin “protagonista” review-ului pe care încerc acum să-l formulez, asta pentru că toate m-au învăţat câte ceva.

"Din jurnalul dragostei Henry si June" de ANAIS NIN (necenzurat)

Eram la munte si mi-am adus o carte avand dorinta apriga sa ma dezbat de la romanele citite in graba pentru orele de romana, asa ca ce ce mi-am luat era sa fie cu totul neobisnuit si revolutionar pentru mine..:"Din jurnalul dragostei Henry si June" de ANAIS NIN (necenzurat). Cred ca nimic nu se compara cu o seara in ninsoare si placerea de a savura o lectura autobiografica, de catre o autoare fara de pudori cu tente adanci psihologice ce m-a dus acolo unde multi din noi neaga sa ajunga si prefera sa iubeasca brut si primitiv.

Oana Pellea. „Jurnal. 2003-2009”

Auzisem cîte ceva despre această carte. O actriţă din România, cu renume mondial, care îşi scrie un jurnal despre care se spune că e foarte sincer, aproape intim. Suspicios. Actriţă şi sincer nu sînt noţiuni sinonime pentru mine. Dar mi-am luat cartea, chiar dacă e destul de scumpă, pentru că îmi place de Oana Pellea. Şi sînt foarte fericită că mi-am luat-o.

Awarded!!! „Dragostea durează trei ani” de Frederic Beigbeder

"La început, totul este frumos, chiar şi tu. Nu-ţi vine să crezi că eşti aşa de îndrăgostit. Fiecare zi îşi poartă mica încărcătură de miracole. Nimeni de pe faţa Pământului n-a mai cunoscut vreodată atâta plăcere. Fericirea există; şi e simplă: este un chip. Universul zâmbeşte"- astfel isi incepe autorul romanul, care nu te lasa pina nu-i sorbi toate filele.
Poate că dragostea nu durează chiar 3 ani, sau poate că da.

Harry Frankfurt – Despre Baliverne

Cărţulia filosofului american Harry Frankfurt încă nu a fost tradusă în română, se pare, dar o lady adevărată citeşte fără probleme în engleză, nu-i aşa? (Cititoarele încuviinţează dînd din cap). Totuşi, pentru a explica despre ce e vorba în carte, trebuie să traducem cumva termenul argotic pe care îl poţi citi pe copertă. O versiune sterilizată ar fi „Despre Baliverne”.

„De ce suntem atât de singuri? De ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulţi oameni pe lumea asta, toţi avem nevoie de altcineva şi totuşi ne izolăm. Pentru ce? Oare Pământul se roteşte numai pentru a ne alimenta singurătatea?”

Vara aceasta am avut o discuţie cu un profesor universitar de la Moscova. Nu am putut să nu ajungem la o discuţie despre lecturi, în care mi-a spus că generaţia noastră ar trebui să citească literatura care se scrie acum, pentru ca mai apoi, când vom avea o pregătire necesară, să lecturăm şi literatură grea (clasicism, realism etc.). Postmodernismul este curentul care ne caracterizează cel mai bine şi în care ne putem regăsi fără a depune mari eforturi. "Iubita mea, Sputnik" de Haruki Murakami este una din cărţile care te intrigă şi te motivează să citeşti fără oprire.

AWARDED!!! "Uimire și Cutremur" de Amélie Nothomb

Primul roman 'japonez' al scriitoarei belgiene Amélie Nothomb a fost tradus în română ca 'Uimire și Cutremur'. Cartea (de doar 85 de pagini) relatează povestea adevărată a tinerei Amélie, născută în Japonia în familia unui diplomat belgian dar smulsă ulterior din paradisul copilăriei sale pentru a-și urma părinții în China și apoi în SUA.

„Ştii că, dezbrăcându-se, bărbaţii şi femeile îşi pierd deseori din graţia de care au dat dovadă îmbrăcaţi: nuditatea este un veşmânt prost croit în care înoată încurcaţi.”

Vreau să vă propun o carte care a servit drept mostră unor psihanalişti care au vrut să înţeleagă mai bine problemele cu care se confruntă un cuplu modern. De fapt, este puţin spus „probleme”, „Luni de fiere”  de Pascal Bruckner vorbeşte despre fixaţii genitale patologice.

O carte pentru împăcarea sufletului şi mulţumirea minţii!

Pentru mine este important să fac recomandarea şi poate să ajut pe cineva să se regăsească. Cea mai buna carte încă urmează sa o citesc :) şi, probabil, o voi căuta toată viaţa. Cea mai bună carte de până acum încă o citesc sau mai corect o savurez.

Mariana Gorczyca - „Cheful nu se organizează, vine de la sine”

Atractivă încă din titlu, relaxantă prin maniera de exprimare, captivantă prin actualitatea tematică şi intrigantă prin diversitatea ideilor expuse, este una din puţinele cărţi pe care am avut răbdarea, dar şi curiozitatea de a o reciti.

Awarded!!! OSHO - "The Book of Man"

A fi tu însuţi- iata cea mai mare binecuvintare în viaţă... Dar pentru a putea fi tu însuţi este nevoie de eliberare. Eliberarea Omului încă nu s-a săvârşit. Nu doar femeile, dar şi bărbaţii au nevoia unei mişcări de emancipare, de eliberare de trecut, de supunerea atitudinii negative faţă de viaţă, de eliberare din mrejele stereotipurilor sociale...