Instituţia familială reprezintă pentru sociologi un obiect foarte interesant şi veşnic actual. Noi cunoaştem trei forme de familie: patriarhale, matriarhale şi egalitare, simplu nu? Stai că nu e chiar aşa. În diferite perioade ale istoriei, în diferite regiuni, existau tot felul de „familii interesante”.
Una din primele forme de familie,despre care sociologii spun că ar fi prima, era: promiscuitatea. Această formă de organizare socială se baza pe interacţiuni sexuale neînfrânate în afara căsătoriei. În acest caz, evident, nu se ţinea cont de legăturile de sânge. Interesante relaţii, cred că şi în zilele noastre s-ar găsi adepţi ai unei astfel de forme de familie socială.
Urmează căsătoria în grup sau poliginadria – cum îi spun cercetătorii sociologi. Tot în perioada orânduirilor primitive se obişnuia căsătoria dintre mai multe femei şi mai mulţi bărbaţi. Familie numeroasă şi destul de interesantă, aş zice eu. Cu toate că nu numai oamenii primitivi se delectau cu astfel de căsătorii, la mijlocul sec. XIX în S.U.A, a existat o comunitate numită Oneida. În cadrul acestei comunităţi, fiecare bărbat era căsătorit cu fiecare femeie din comunitate. Toţi îngrijeau de copiii comunităţii. Acest grup număra 300 de membri şi a existat aproximativ 30 de ani. E mult timp, nu? Un alt exemplu de transpunere a vechilor tradiţii în noile timpuri a existat în anii ’70 în San Francisco, Reristavillagi. Această comunitate se constituia din 5 femei şi 3 bărbaţi. Familia acestora a durat doar 9 ani (mă rog nu s-au potrivit după caractere).
A treia formă de familie istorică, este poligamia. Aici e simplu: un reprezentat de un sex convieţuieşte cu mai mulţi reprezentanţi ai sexului opus. Poligamia poate fi poliandria – adică femeia – mamă, copiii ei şi doi sau mai mulţi bărbaţi. Cei care alegeau aşa un mod de viaţă erau egiptenii, indienii, sumerienii, ghinezii, japonezii (astfel de familii se mai întâlnesc în unele familii din Tibet, India, Nepal, Shrilanca). Sau poligimia – adică un bărbat şi mai multe femei (astfel de familii se pot întâlni în ţări musulmane, Senegal, Tanzania, Zair).
Şi cea mai avansată formă de organizare a familiei sociale care este cea mai frecvent întâlnită este monogamia. În acest caz formula e simplă: un bărbat+o femeie, nimic nou, nimic interesant.
Ca să vezi unele din aceste familii ciudate care existau în perioada primitivă îşi mai găsesc şi azi sorţ de izbândă. Până la urmă fiecare alege ce vrea şi ce-i place, important în acest caz e să-şi găsească şi nişte adepţi ai aceleeaşi idei. Şi pe undeva aş zice eu că e corect, dacă îmi plac mie mai mulţi bărbaţi şi sunt din fire ceva mai indecisă, de ce să nu-i adun pe toţi la un loc şi să creăm o familie nouă, mare şi super interesantă? Un cazan mare cu supă care se fierbe 24 din 24 pe aragaz, o tonă de cămăşi care aşteaptă să fie călcate, o cantitate industrială de ciorapi murdari aruncaţi peste tot în casă, în oglindă nu mă văd căci e toată stropită cu pastă de dinţi, şi colacul de la veceu iarăşi nu a fost ridicat… Nu mai bine reduc toate aceste fericiri cotidiene la scara de unu la unu. „Unu da’ bun” cum ar zice bunica mea. Eu rămân la "mono". Poate sunt plictisitoare şi de loc gata spre ceva nou, dar...
))
